Am stins tot aseară , am plecat de acasă să văd meciul în altă parte.
Spre restaurantul în care am fost la meci , eram să fim părtaşi la un accident. Vinovat un bou care s-a îmbătat ca un porc şi a căzut în mijlocul străzi într-o curbă cu vizibilitatea 3 metri. Semnele disperate a unui cetăţean , nu l-au impresionat pe şoferul nostru , şi pe bună dreptate , crezând că omul stă la ocazie. Şi deodată îl zăreşte pe beţiv ghemuit în mijlocul străzi , norocul beţivului a fost că omul ştie să conducă , nu ca cei cu bani şi cu şpaga dată.
Am oprit să-l dăm din drum , dar l-a ridicat cetăţeanu’ care a făcut semne disperate. Toţi din maşină au rămas fără suflare. Până la restaurant aproape că am fost muţi. Pe ăştia nu îi mai i-a dracului odată , trebuie să-i facă pe oameni cu o spaimă , dar nu mai miră pe nimeni , ţara e România.
La restaurant , o chelneriţă zăpăcită , dar zăpăcită rău de tot te face să îţi iei sculele şi să pleci. Ceri Tuborg , repeţi Tuborg şi ea îţi trânteşte în faţă Ciuc.
-Am zis Tuborg!
-Am înţeles Ciuc!
-Da’ cum Ciuc de la Tuborg.
Dă din umeri şi pleacă.
Bunul meu simţ şi norocul ei că nu am fost în toane proaste că era posibil să fie ultima ei seară la restaurant , patronul localului fiind la masa alăturată uitându-se şi el la meci.
Dar ca orice român , am şi o doză de idioţenie , sau puteţi să o luaţi ca o glumă.
-Vreau două Heineken , Heineken domnişoară , da?
Ea zâmbind în colţul gurii , şi cu gândul că s-ar putea să o zic la şeful ei , pentru că nu era prima dată când greşeşte.
Două întâmplări enervante într-o seară în care principalul motiv de nervi , meciul a fost pe primul plan la discuţiile de la întoarcere , şi ca să fim siguri că nu dăm peste alt specimen care doarme în drum , mergi frate cu 30 km/h , rareori 50 km/h , pentru că uni nu mai mor odată , dar caută moarte în mijlocul drumului.
Şi acum ar fi trebuit să scriu : Hai România! Am scris ce mai , nu mai şterg. Grătar încins la toată lumea!