Sunt intr-o stare buna

Cred ca e un titlu bun pentru primul post al acestui an. Ce mai e nou in ultima vreme? Pai examene, teste, gaura in cap (tot imi zic ca o sa scriu intreaga poveste intr-o zi si tot nu-mi gasesc timpul… dar o sa o scriu), proiecte, talmud tora and… best of all British Council.

Mi-am dat seama ca nu v-am prea povestit despre asta, asa-i?Reciteam posturile precedente si imi dau seama ca apar doar franturi de poveste.O sa incerc sa ma revansez. adeavrul e ca am avut parte de ceva coincidente ce s-au dovedit a fi noroc cu carul.

Tineti minte postul asta? Ei bine… nu m-au mai contactat. (noroc nr. 1) Si nici planul meu de a gasi loc la vreo gradinita nu a mers (noroc 2 ) Cu toate astea mi-am zis sa-mi mai incerc nororcul. Am mai trimis CV-ul si pentru un alt internship aparut ulterior. Stiu ca era intr-o vineri. Era super frig si urat afara, ploua rau.

Abia ajunsesem in camera. Eram uda leoarca si nu visam decat la un dus, dar acesta era – ca deobicei cand imparti baia cu inca 3 oameni – ocupat (noroc nr. 3) si cum ma pregateam eu sa merg la sinagoga mi-am zis ca cele cateva minute pe care oricum le pierd asteptand sa intru pe net. Si am dat de acest internship ca asistent de profesor. Ce putea si mai frumos? Doar ca in program era trecut marti-vineri 13:00 – 16:00.

Asta insemna sa imi schimb cateva ore, sa incerc sa-mi mut niste seminare cu o alta grupa… in plus aveam proaspata in minte experienta precedenta unde nu ajunsesem nici macar la interviu…M-am gandit m-am razgandit… pana la urma am trimis CV-ul. Si l-am trimis la fix pentru ca era ultima zi de inscrieri. Ce s-ar fi intamplat daca ma inscriam la primul (pe un alt post), sau daca nu aveam alea 10 minute de pierdut pe net?

Sau daca nu intram pe site-ul lor? Sau daca preferam sa imi fie comod si sa nu-mi fac griji pt schimbarea orarului? Sau daca nu ma sunau sa ma cheme la interviu? Sau daca nu treceam de interviu? Sau daca ma bazam ca daca nu m-au sunat pana in ziua stabilita nici nu or sa mai sune si imi gaseam altceva. Sau daca imi ieseau planurile initiale ? Aproape ca ma sperii cand ma gandesc cate lucruri puteau fi altfel.

Cert e ca totul s-a aranjat perfect si sunt cum nu se poate mai multumita. Am cunoscut niste oameni extraordinari, e un climat placut, fac ceva ce imi place si simt ca eforturile imi sunt apreciate, invat lucruri noi, invat sa ma confrunt cu situatii neasteptate, sa “prind din zbor” (si e atat de diferit fata de “prinsul din zbor” de la locul de munca de anul trecut). Stiti alea cu “sa mergi pe stada zambind” ?

Chiar se intampla. Nu plec de acolo secata de puteri, ci din contra – parca ma incarc cu energie. Este pur si simplu MI-NU-NAT. Nu credeam (cu atat mai mult dupa anul trecut cand am inteles ceva mai bine ce e o slujba) ca poti fi atat de entuziasmat de un loc de munca. Dar se pare ca e posibil. Si da, nu trebuie sa imi ziceti, mi s-a mai zis ca job implica si partea baneasca. Doar ca e atat de grozav, ma simt atat de bine si invat atat de mult incat chiar nu conteaza. Chestiile pe care le invatam noi pe la FMO despre motivarea personalului si motivarea morala… chiar functioneza…

– Thank you! You’ve been a star, I don’t know what we would had done without you!

– You would probably just got another teaching assistant.

– No, it’s not the same, you are great.
Sunt constienta ca mare parte e doar motivare, i-am auzit vorbind si cu clientii si stiu cum functioneaza diplomatia (diplomatia fiind definita ca o capacitate de a-i spune cuiva sa se dupa naibii in asa fel incat sa ajunga sa astepte cu nerabdare calatoria), dar chiar si asa… Cand ai o mie de chestii pe cap si trebuie sa le rezolvi pe toate deodata, simplul fapt ca iti gasesti 2 minute sa ii spui cuiva ca il apreciezi cred ca inseamna ceva.

Pur si simplu ii ador pe toti!

Sunt intr-o stare buna

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Derulează în sus