Vreti sa stiti cum imi mai petrec timpul liber?

Ei bine citesc. Anul asta -spre rusinea mea- aproape ca n-am citit nimic inafara de literatura scolara. Asa ca m-am decis sa recuperez. Mi-am adunat un teanc de carti si am inceput sa fac ceva ce n-am mai facut pana acum: am inceput sa citesc mai multe carti deodata.

Lectura principala -daca ii pot spune asa- e genul de carte dn care nu credeam ca voi ajunge sa citesc. Singurul motiv pentru care o citesc e ca mi-a imprumutat-o o fosta diriga. Imi mentin parerea ca nu e chiar genul meu de carte, dar asa ca experiment e destul de interesanta. Se numeste Biruinta unei iubiri. Dinu & Nelli Pillat. Pagini de corespondenta. Din titlu ma asteptam sa fie destul de plicticoasa si m-am apucat totusi de ea doar fiindca mi s-ar fi parut lipsa de respect sa o dau inapoi fara sa o rasfoiesc macar. Si apoi m-a cam prins. Cum spuneam: e interesanta.

Te face sa vezi unele lucruri un pic altfel. Pe de alta parte e si un pic ciudat. In majoritatea cartilor eu (si cred ca cei mai multi fac asta) ma regasesc intr-o anumita masura in vreun personaj (nu neaparat principal). Aici insa a fost foarte diferit. Mi se pare ca povestea celor doi seamana foarte mult cu o alta poveste pe care o cunosc in viata reala. Si nu doar povestea. Sau nu atat povestea cat felul de a fi al personajelor. Poate mi-ar placea sa ma regasesc si eu acolo. Macar in cateva trasaturi. Dar se pare ca nu…

Celelalte doua carti pe care le-am inceput sunt Ghidul lenesului – mic tratat pentru lenesii rafinati si Cum sa fii o lady – mic tratat de eleganta. Pe prima am zarit-o in biblioteca si am cerut-o cu imprumut, iar a doua e cumparata de la metrou. Pentru cei care nu sunt din Bucuresti conceptul cartilor cumparata de la metrou sunt sigura ca e complet strain. Pe mine Eliza m-a invatat tactica. Cartea nu e cine-stie-ce. M-a atras titlul cand am luat-o si am semi-abandonat-o dupa primele cateva pagini. O sa revin la ea.

Celelalte carti care astepta sa fie luate in seama sunt Bucuria matinala de P.G. Wodehouse, Arta de a fi egoist – Cum sa traiesti fericit, chiar daca altora nu le place de Josef Kirschner si Public Speaking (am reinceput sa citesc si in engleza). Pe P.G. Wodehouse vi-l recomand din toata inima. E un scriitor renumit pt umorul scrierilor sale. Si intr-adevar pot confirma. Mi s-a intamplat de fiecare data cand citeam vreo carte de a lui , stand tolanita pe canapea sa incep sa rad asa de una singura. Celelalte carti sunt din categoria auto-educare(stiu… suna cam pompos). Nu toata lumea apreciaza genul asta de carti, dar mie imi place sa mai citesc asa ceva din cand in cand.

Dupa cum vedeti daca ar fi doar doua as putea spune ca sunt diametral opuse, dar sunt intr-o dispozitie a experimentelor. Cred ca cel mai concret exemplu e ca eu – o carnivora absoluta – am inceput sa mananc salate la restaurant, in detrimentul graterelor sau pizzei.

Vreti sa stiti cum imi mai petrec timpul liber?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Derulează în sus