Eroina parfumata din ultimul fum arcuit spre tavan…

Viata trece, ca de nu ar trece ne-am da seama mai des de inutilitatea noastra pe acest pamant, traiesti o viata umpluta de glume proaste pe care ziua calendaristica ti le aduce mereu in fata, incepi sa iti pui intrebari de cacat, de ce asa si nu altfel, de ce Eu si nu altul, oare ai ajunge sa crezi in destin?!

Asemuiesti viata cu o tigara si iti dai seama ca e prea scurta, ajungi prea repede la filtru, din cateva fumuri trase adanc iti creezi fantasma perfecta pe locul gol dintre tine si tavan, si incepi sa iti inchipui perfectiunea in mersul lin al fumului care prinde forme si infatiseaza perfectiunea… dar totul se termina cand zdrobesti tigara de abisul negru al scrumierei, ai tras, ai trait senzatia, acum treci mai departe te reintorci la ea la urmatorul foc care iti va aprinde tigara si va da startul dansului enigmatic al fantasmei din tutun…

Ce ne facem cand incepem sa ne numaram zilele, orele si minutele, cum ar fi daca am stii cat mai avem de trait?! presupun ca ar fi mai bine, cu siguranta nu am mai lasa de azi pe maine un lucru de facut, cu siguranta nu am mai amana atata timp revederea cu cei dragi, nu am mai amana un zambet atat de mult si ne-am bucura mai mult de orice moment al vieti, cu siguranta nu am mai pica asa des in depresii doar pentru ca am fi constienti ca nu mai avem timp si pentru ele, pentru ca sti ca ai sa te stingi, dar ce e cel mai alarmant lucru e ca ai sa sti si CAND!

Viata trece, toate trec, cum o sa ne facem rostul pe aici? care e scopul nostru? de ce venim daca plecam?! la dracu cu intrebarile fara un raspuns care sa ne multumeasca, au fost si altii inaintea noastra, se mai zice ca suntem datori cu o viata si cu o moarte, bine, bine, moartea ca moartea, dar viata, ce dracu e de facut cu ea, ca prea e dezmembrata de la conexiunea sentimentelor sincere.

Te uiti cum trece, tragi cateva fumuri, traiesti in ceata cateva clipe si apoi iarasi totul e limpede, ah! pacat, era mai bine in ceata, mult mai bine, fiindca nu distingeam formele clare, acum cand totul e real e de rahat sa iti inchipui ca ar fi altfel…

De ce totusi mai visez?! pentru ca e unicul mod gratuit de a scapa de aici, e unica sansa primita care iti da puterea sa pleci departe si sa zbori mai sus de simpla vedere in zare, si pana la urma am fi limitati daca am crede ca nu exista un sir nesfarsit de zari.

Cand murim?! furand vorba lui Marin Sorescu spun ca murim cand “ni se termina apa”; ce complet!
Ce ai aflat acum, tocmai ce stiai inca de cand ai venit, si anume ca: Viata trece!