Credeam ca o sa fiu frate, acu ceva zile.
Eram la gura de metrou de la romana, si cand sa cobor scarile trec pe langa doi bikeri de varsta a doua(un el si o ea), imbracati in haine de piele si bocanci si cu castile in mana.
Si am auzit dialog dintre ei:
– Si atunci ce facem?
– Ce sa facem? Mergem la casierie la metrou! Trebuie sa fi strans de dimineata, 5 milioane.

Io cand am auzit, deja eram inaintea lor pe scari, si am inceput sa grabesc pasu, sa nu prind vezi tu, jafu`. Deja cand am ajuns in fata aparatului, nu-mi gaseam cartela, ma grabeam si imi faceam scenarii in cap cum o sa primesc din greseala vreun glont in spate.
Acuma ajunsesera amandoi in fata casieriei, barbatul statea la un metru si ceva distanta de femeie si scruta circular imprejurimile; o data de pe o parte a lui, a doua oara de pe cealalta. Femeia baga mana in geaca de piele si scoate afara.. un portofel, din care deasemenea scoate.. o hartie de 5 milioane.
Sa o schimbe..