Nu te zarisem decat odata si era de la spate, ochii tai nu ii vazura pe ai mei, dar te-ai intors grabita si te-ai impiedicat de prag, apoi ridicand privirea mai zarit in fata ta, in coltul opus, la cealalta intrare si tot ce ai avut de zis a fost: “E doar vina ta!” si ai plecat de unde ai venit si nu te-am mai zarit, eu am ramas pe loc cu un gand frumos.

Oare te-ai mai gandit in clipa urmatore ca ar putea insemna ceva?!
Nu stiu nimic, nu citesc gandurile tale, dar totusi stiu ca mi-au venit ganduri ciudate in minte si eu continuam sa le alung dand vina pe o simpla coincidenta, coincidenta planuita?! Privirea insistenta a mea asupra ta sa fi avrut vreun efect?! Dar eu stiu sigur ca nu fac vraji si tot ce vreau e sa te vad peste ani acolo unde iti doresti acum sa ajungi pentru ca eu ti-am spus odata: “am incredere in tine”.

Lucurile nu se schimba de la o zi la alta, nu ajungem acolo unde dorim peste noapte, dar totul cere timp si totul e un deja vu, ma reintorc la vorbele tale, timpul va decide de acum incolo soarta ta si soarta mea, se pare ca tot la mana lui ajungem.

Distanta dintre vorba mea si vorba ta e spre binele amanduora, binele meu e ca invat sa am rabdare si binele tau e ca te scap de sfaturi zilnice si vorbe care nu isi au rostul decat la timpul potrivit, care odata va veni si el!
Iti amintesti de mine odata in zi, sau cand iti e mai greu?

Incerc zilnic sa gasesc o cale de comunicare intre umbra mea si umbra ta, ne despart insa atatea obstacolele incat zilnic port un razboi cu mine insumi in incercarea de a te cataloga si de a te urca mereu pe piedestalul parfumat al visului dintai.
Din vina mea… sa te impiedici de pragurile pe care le intalnesti in viata, sunt cel ce o sa se invinovateasca daca orizontul tau nu va fi acolo ca sa te astepte!