Am avut o problema in familie si am avut nevoie sa ajung la tara la bunici cat mai repede. Cel mai apropiat tren posibil, a fost un Rapid la 6:45 dimineata.

Ajung in gara, si la peron trage un tren supraetajat, gen personal. Dar nu era personal, era Rapidul cu care trebuia sa merg. De-afara arata asa nou, mai lucitor, si oricum ce-are a face ca e supraetajat, imi zic. Ma urc in el (de fapt, cobor in el, ca aveam loc la nivelul de jos:) ), si ce se vede..?! Nexam compartimente! Doar doua siruri de cate doua scaune pe lungimea vagonului. Din nou zic, „ma rog n-are a face, nu sunt asa importante compartimentele”(desi ar cam fi necesare la Rapid; nu pt mine, ci ca sa-si justifice o parte din bani). Ee, sa trecem peste.. Cand ajung la scaunele cu locul meu, ma uit la ele si imi dau seama ca sunt cam de plastic asa; plastic completat cu un cauciuc tare; iar manerele erau tot asa, tari si fixe. A patra oara zic „asta e”, si ca merge..

Dar cand ma pun pe locul meu de la fereastra, care era peste o conformatie a trenului, deci peste o parte din constructia lui, din „caroserie”, care venea oblic pe sub scaun pana la jumatatea lui, de nu puteai sa-ti tii picioarele normal si trebuia sa ti le tii asa, pe amandoua lipite si intr-o parte, cum face regina Angliei, am zis: „Imi bag pula!”.

Am mai zis io asta inca de vreo doua ori, cat si „Ce cacat!? „, uitandu-ma la scaun si in jur si nevenindu-mi sa cred.. Anume ca un astfel de tren a putut trece de plansa de schite, construit, si cerut si o gramada de bani sa mergi cu el.. Insa ce sa vezi!?:) Un om se pune pe celalalt rand cu aparent alti membrii ai familiei lui, iar cand se mai intalneste in tren cu un cunoscut, ii spune: „Du-te si stai pe locul 33, ca e al meu, da` io stau aicea.” Supriza(inca una)! Locul 33, era locul pe care stateam io, si pe care aveam si bilet. Atunci il intreb pe om daca intr-adevar are scaunul 33. El se mai uita pe bilet, zice da, ma mai uit si io pe al meu si il dau si lui sa se mai uite pe el; poate vedeam io prost. Nope, amandoi aveam locul 33 din vagonul 3!

Marfa! Toate astea se intamplau in timp ce controlorul ii spunea condescendent cuiva, ca” Asta nu e personal!” :)) Intr-adevar, nu e, conditiile de la vechiul personal supraetajat, sunt mult mai bune!

Ma rog, n-ai cu cine sa te certi, zic.. pur si simplu escrocherie pe fata. Dar incerc sa nu ma mai gandesc la asta si astept sa vina statia in care trebuia sa cobor. Vine, si cand ne adunam mai multi la usa sa coboram, observam ca.. N-avea scari!:)

Ps: In Bucuresti, sunt peronurile inalte, si nu fusese nevoie, insa cand iesi din el.. este!