La 6:45 seara, deci cu 12 ore mai tarziu de cand plecasem, aveam tren inapoi in Bucuresti.

De data asta, trenul era un accelarat; din ala vechi, care macar are compartimente in care ai loc, si cu care suntem obisnuiti si n-ai surprize. Ma rog, imi da bilet la vagonu 3, locul 91. Marfa pana aici!:)

O mica intarziere acolo, si ajunge in gara. Urc in el, ma duc la vagonu 3, locul 91: Ful! Era liber doar un loc dinspre fereastra care nu era locul 91. Locul 91 era chiar langa usa. Cu biletul in mana si cu capul pe usa compartimentului, intreb : Locul 91 ? La care tanti care se afla pe el, fara sa spuna nimic, scoate din geanta biletul ei si imi arata: Vagonul 3, Locul 91!:)

In spatele meu, deja se mai adunasera cateva persoane care aveau cam aceeasi problema, din franturile de discutii pe care le-am auzit in timp ce ma deplasam sa caut compartimente cu locuri libere. Am gasit!

Dupa o statie, vine si nasul. Ii spun care e treaba, si imediat dupa ce termin imi spune ca stie ca i s-a mai comunicat si de alti calatori dar ca este „Imposibil!”:) Si ca se duce in fata unde am spus, sa verifice.
La cateva compartimente distanta, se aude:

Nasul: Da doamna, se pare intr-adevar ca asa e! Dar e prima data cand vad ca se intampla!
Doamna: Dar mie mi se intampla tot timpul, sa stiti!