Atingerea propriilor mele standarde

Nu de mult am fost criticata pentru ca fac morala. Contextul e mai putin important, fiind oricum unul total nepotrivit dupa parerea mea. Ideea totusi merita retinuta. Poate ca intr-adevar am aceasta inclinatie de a “face morala”. De a spune lucrurilor pe nume cand ma deranjeaza ceva sau a le arunca unora in fata lucruri pe care altii prefera sa le pastreze pentru ei sau considera ca e mai comod sa le barfeasca.

Cred ca si in acest blog s-a reflectat aceasta inclinatie a mea de a … poate a critica e un termen potrivit, de a arata cu degetul. Nu stiu insa care sunt consecintele benefice. Ma simt eu mai bine pt 5 min pt ca “mi-am descarcat nervii” ? Astept ca cei vizati sa-si schimbe atitudinea? Cel mai probabil ca asta nu o sa se intample. In plus imi place sa cred ca am depasit perioada aceea in care credeam ca pot sau -mai mult- ca sunt datoare sa schimb lumea. In mod evident nu sunt.

Cred ca am niste principii destul de solide si niste standarde destul de ridicate. Ceea ce cred ca e bine. Doar ca atunci cand aplic aceste standarde celor din jur, de cele mai multe ori ajung sa fiu dezamagita. De ce? Cer asa de mult? Sau nu am stiut sa ii aleg pe cei care sa ma inconjoare? Nu stiu ce raspuns sa dau. Oricare ar fi acela, tot vina mea ar fi, asa ca poate nici nu conteaza care e raspunsul.

Cred ca am gasit probabil singura new year’s resolution pe care o voi face de Rosh HaShana. Vreau sa nu imi mai bat capul cu altii. Nu e de folos nimanui, nici mie, nici celorlalti. De acum o sa ma uit mai mult inspre mine si o sa incerc sa analizez sincer in ce masura ma incadrez eu in acest standarde inalte in care ma astept ca ceilalti sa se incadreze. Unde o sa primesc puncte ok, unde nu o sa incerc sa mai lucrez in asa fel incat sa ajung sa ma apropii cat mai mult.

In anul care va incepe in mai putin de o saptamana o sa fiu eu buricul universului. Vreau sa imi transform modul de gandire. Poate cel mai bun exemplu e titlul acestui blog: “Lumea lui Magdutz”. Nu va mai fi despre ceilalti care populeaza aceasta lume. Va fi despre mine, despre ceea ce fac, simt, despre drumul pe care vreau sa-l urmez.

Stiti intrebarea aceea cu unde te vezi peste 5 ani? Eu am inceput sa am o idee despre cum o sa arate lumea mea atunci, dar am mult de munca pentru a ajunge acolo. Deci in asta voi investi. Cat despre cei care nu apar in acea imagine… Do whatever you feel like. I don’t care anymore. De ce sa continui sa-mi pierd timpul cu discutii de genul “nu mai fi trista din cauza lui cutarica, nu merita” sau “hai sa facem o super-comunitate, super-evreieasca” sau “fa-ti o data o lista de prioritati si tine-te de ea” sau “de ce te plangi de lucrurile care te deranjeaza daca nu esti gata sa schimbi nimic?” . Enough is enough.

Vrei sa fii trista degeaba? Minunat! Vrei ca evreii sa fie o minoritate chiar si in comunitatea evreiasca si in programele dedicate lor? Superb! Vrei sa continui sa te plangi ca ai timp de nimic? N-ai decat. Vrei sa imi explici in continuare cat de egoisti/nedrepti/ipocriti sunt oamenii, dar nu vrei sa le reprosezi nimic ca nu cumva sa strici minunata prietenie pe care o impartasiti? Extraordinar. Continua asa. Cu siguranta totul se rezolva de la sine. De ce ar face oricine vreun efort?

Ops! Iar fac morala, asa-i? Ei, un pic asa de final imi permit. Poate pentru ca inca imi mai pasa ceva mai mult decat vreau sa recunosc, dar promit sa lucrez la asta. Ajunge cu investitiile neprofitabile. De acum incolo refuz sa-mi mai bat capul cu ce/cine nu merita.

Atingerea propriilor mele standarde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Derulează în sus