…sunt nişte proşti!

Da’ zic mult asfaltează. Ăia care se fac că repară un drum asfaltat acum juma de an. Iar ei îmi garantau 3 ani. Dar să trec peste garanţia asfaltului , doar din banii primăriei (adică şi ai mei) repară drumul. Da’ stai , să vezi în ce stil repară domn’e.

Sunt cel puţin 10 oameni , mai bătrâni , mai tineri. Unu taie în jurul craterelor din asfalt , 1-2 ridică bucăţile tăiate , 1 e cu escavatorul , 1 e cu maşina care are un fel de smoală. Şi apoi din spate mai vin 10 nebuni care toarnă o bucăţică de asfalt. Şi nu glumesc , chiar şi pe criză firmele îşi permit să ţină puturoşii angajaţi.

Statul degeaba la muncă în România e cunoscut. Mi-au confirmat asfaltiştii lui peşte prăjit. Dar aceşti asfaltişti mi-au mai confirmat ceva. Prostia muncitorilor de pe şantier. Nu toţi sunt proşti cei care lucrează pe şantier , dar ăştia de repară drumuri , da.

Dacă anul trecut se enervează unu că îl iau la întrebări , acum unu se enervează doar că mă uit la ei , fiind în trecere.

-Ce te uiţi bă?

-Ce vrei?

Şi îi dă un ghiont unu mai mare , şi l-a astâmpărat pe căcatu’ de copchil.

Da’ prostia nu se termină aici.

V-am zis că-s pe două grupuri , ăia care strică şi ăia care se fac că repară.

Ce-l de care v-am zis că s-a enervat , e din primul grup.

Ajung în dreptul celuilalt grup , şi era cu mine o prietenă. Râd cu ea , fiinţa de care vă zic fiind una foarte entuziasmată de felul ei şi a dracului în acelaşi timp.

Zice un asfaltist:

-Ce faci don’şoară? Îmi dai numărul de telefon?

-…

-Da’ nu ai gură? , zice el.

Şi acum replica fetei care l-a lăsat fără vorbe pe şmecheraşul asfaltist.

-Taci răpănosule!

Nu e un răspuns normal pentru o fată , dar în acele momente a fost unul perfect.

Iar motivul reparării asfaltului nu e altul decât alegerile. Pentru că românii sunt uşor de fraierit şi zic să voteze tot cu cei care sunt ca să termine ceea ce au început. Dar nu fac altceva decât să umfle buzunarelele aleşilor până plesnesc.