Mie mi s-a intamplat saptamana aceasta. A tinut vreo ora si, acum ca analizez cu atentie, a fost o ora cat se poate de ciudata. Primele 20 de minute m-am fatait de colo-colo fara nici un sens. De invatat nu puteam invata fiindca se cam intunecase, de citit nici atat… ce sa fac? ce sa fac? calculatol nu… televizor nu… nici macar muzica..( era ciudat, intuneric si muuuult prea multa liniste. M-am decis sa vorbesc la telefon, dar bateria telefonului era pe terminate (de ce nu l-oi fi pus eu la incarcat cu ultimele 3 ore de cand am constatat ca e pe sfarsite?) Si ca sa fie distractia completa aveam si o gramada de scris la mate…
Asa ca, in cele din urma, dupa jumatate de ora de fatait de colo-colo si invartit fara vreun sens prin casa am inceput sa-mi fac temele la lanterna. Am fost foarte …hm… productiva – sa zicem- inca o jumatate de ora pana a venit curentul, dupa care, evident m-am montat in fata calculatorului si nu m-am mai dezlipit de acolo toata seara, de parca nu as fi ajut curent o saptamana intreaga nu doar o ora.
Si in timp ce stateam azi si imi aminteam cat de comica eram eu scriind la lanterna mi-am dat seama de ceva destul de dezamagitor: progresul e de un real folos, dar ne cam face dependenti.
De aceea eu am decis sa imi testez vointa si, timp de o saptamana, sa nu ma apropii de calculator (evident.. cu exceptia momentelor cand va trebui sa-mi citesc lectiile de oracle, nu de alta, dar nu stiu cat de convinsa ar fi profa de info de o astfel de explicatie pt faptul ca nu am invatat ). Pe scurt… fara mess, fara bloguri, fara joculete, fara nimic. Sunt convinsa ca nu o sa se derame fara mine minunata lume virtuala (apropo… mi se pare foarte inspirata atribuirea termenului “virtual”, cu atat mai mult cu cat unii o iau mult mai in serios decat ar fi cazul). Si cred ca nici mie nu o sa-mi strice o mica pauza, chiar din contra.
AprozarNet – De serie urbana | Proudly powered by WordPress