Din cauza ta am cosmaruri dulci pline de dezastre in care de fiecare data sunt aproape sa te am insa sfarsitul lumii vine prea repede si te scap printre degete. De fiecare data esti in umbra si nu ma lasi sa te ating. De ce ti-e frica? Am mai trecut prin asta? Am mai incercat? Ce nu a mers? Eu nu am nicio idee.
Plutesc pe o mare de nori plina de fulgere in care nu inoata nimeni, lumea doar se ineaca. Nimeni nu vrea sa-mi spuna, ea nici atat. Se ascunde cu grija de visele mele, dar o vad de fiecare data tragand cu ochiul. Ca si cum ar vrea dar n-ar vrea in acelasi timp sa ma cuprinda cu ale ei vraji.
Imi esti atat de cunoscuta, dar iti place sa te joci cu simturile mele. Intr-un vis imi lasi o urma de parfum pentru ca in urmatorul sa vad o frantura de priviri. Ma ametesti cu totul, imi vorbesti ore intregi apoi nu te mai vad cu zilele. Te joci, inteleg prea bine. Stiu ca sunt multe intre noi…multe vise din trecut. Te stiu de atat timp, vad cum te schimbi de fiecare data, e un labirint de vorbe fara rost, toate cu un singur scop.
Totusi…
Pana la urma e visul meu. E marea mea de fulgere. Data viitoare nu-mi mai scapi.
AprozarNet – De serie urbana | Proudly powered by WordPress