În aceste momente trăsneşte şi fulgeră de mama curentului electric. Serios ca în verile adevărate în care ploaia e lucru sfânt.
Şi îmi place la nebunie. Cred că după fotbal , a doua plăcere e privitul fulgerelor şi ascultatul trăsnetelor. E o senzaţie aparte , una adevărată. Nu îmi e frică absolut deloc , ba chiar încep să zâmbesc creând momente de adrenalină uşoară. Acel fulger pe care îl văd , apoi momentele de aşteptare a trăsnetului şi evident trăsnetul este de-a dreptul frumos.
Mama se sperie , dar eu nimic. E o plăcere de mulţi neînţelească a mea.
Parcă şi acum am în minte o ploaie din excursie , în care fulgera aşa tare de lumina ca ziua , şi nu glumesc , vedeam munţii ca ziua. A fost cea mai tare excursie , probabil am să o povestesc mai pe larg.
Acum plec la fereastră să mai văd un fulger , să mai aud un trăsnet.
Sper să nu se ia curentul elctric , e o obişnuinţă.
AprozarNet – De serie urbana | Proudly powered by WordPress