Loading ...

Uşa blestemată

Povestea începe cam aşa: aveam cam 10 ani şi în acele zile o mătuşă de a mea era grav bolnavă , mama şi sora mea stând mai mult pe la ea decât acasă.

În seara în care a murit sora mamei mele am rămas eu şi cu copilul surori mele singuri acasă. Când a plecat de acasă mama mi-a zis să închid uşa pentru că nu ştie când se întoarce. Ascultând de ea , am închis uşa cu cheia , iar eu cu nepotul meu ne-am pus la somn , şi duşi am fost.

După câteva ore se întorc acasă mama şi sora , dar şi cu fratele meu geamăn , trişti fiind din cauza decesului mătuşii. Şi bat la uşă pentru a le deschide , noi dormim în continuare. Mai bat odată , noi tot nimic. Şi mai bat odată , deja au intrat la bănuieli. “Ce fac oare dracii ăia mici de nu deschid?” , se întreabă sora mea. Mai bat odată , aşa de tare încât au zis că sparg uşa , dar noi doi tot nimic , cred că visam ceva frumos în acel moment , pe mătuşă în niciun caz.Văzând că nu au sorţi de izbândă , încearcă să deschidă uşa cu o altă cheie , şi-a adus mama că mai are o cheie la ea. Dar surpriză , noi am lăsat cum e şi normal cheia în uşă prin interior. Nu intră cheia lor , nu pot să deschidă uşa. În acelaşi timp bat şi la geam , dar nu simţim nimic , niciunul din noi. Cineva a pus stăpânire pe somnul nostru , nu ne lasă să ne trezim.

Au încercat să bage cheia în broască , dar nu au putut , au încercat cu diferite unelte preistorice să o împingă pe cea băgată prin interior , dar nu a vrut să iasă. Mai încearcă încă odată cheia , şi din nou surpriză pentru ele , cheia se rupe. Sună şi la telefon , mai sună încă odată , şi de alte nenumărate ori , bat în geam , fiind aproape de a-l sparge , au bătut în uşă până le-au durut mâinile , au rupt şi o cheie şi noi nimic , niciun semn de viaţă , nici măcar un sforăit.

Ultima şi singura metodă de a intra în casă era spargerea geamului , şi au pus în aplicare planul , l-au aruncat în cameră pe fratele meu geamăn şi l-au pus să deschidă blestemata uşă pentru a intra şi ele în casă. Noi dormeam în continuare duşi , nicio mişcare mai bruscă , semn că am fi simţit intrarea forţată a celor 3 în casă. Dar nici nu ne deranjează , ne lasă să ne continuăm somnul “mortal”.

Dimineaţă când îi văd în casă , le pun o întrebare care stârneşte râsul: “Voi când aţi venit?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *