Traim ca sa cautam acel element absolut necesar in jurul caruia sa ne croim adevaratul sens in viata, iar pana nu-l gasim plutim prin fum, adesea toate visurile devenind un simplu scrum…

Legat la ochi, sau pur si simplu orb la vederea luminii, nu realizez inca ce conteaza pentru mine cel mai mult si ma pierd printre nimicuri, fara a realiza lucruri de care sa se bucure ceilalti, iar eu sa fiu mandru, dar mandria pacat este!

Unde imi e aliatul in razboiul pe care il duc, unde imi e arma cu care sa ies ca sa sparg tamplele inamicilor, unde imi e ambitia si puterea de a merge cu capul sus, unde imi este piesa lipsa din puzzle imensului joc numit viata?! Cred ca singurul motiv pentru care nu gasesc ceea ce caut e ca nu caut unde trebuie, sau nu caut ceea ce imi trebuie.

Inca sunt inutil, lipsit de sens si imi pierd zilele mereu, nu am facut nimic incat sa isi aminteasca ceilalti de mine daca in clipa urmatoarea, sau la ultimul punct ma sting, desi ar fi mult prea devreme dar depinde cat de mult ajungi sa crezi in semne.
Oare ne-am nascut pe jumatate?! aproape ca asa as crede, pentru ca vad ca suntem incompleti, noi nu ne-am nascut sa traim singuri, ne-am nascut pereche, insa ne-am pierdut pe alte cai si totul e in intuneric si singurul mod de a te intalni e zgomotul pasilor, deci continua sa alergi.

Trebuie sa credem ca intr-o zi vom gasi piesa din puzzle, trebuie sa credem dar fara sa ne amintim zilnic acest lucru, pentru ca repetitia aceasta te impinge la pierzanie, fiindca ne lipseste rabdarea. Acest lucru e cel mai greu de dobandit: rabdare, cu rabdarea treci marea, oare? nu mai bine ne-am lua o barca si am vasli, dar cum?!
Pestele mare inghite pe cel mic…

Unde imi e orizotul, incotro e zarea mea, oare am sa o gasesc candva? am in fata mea drumuri intortocheate si multe gropi adanci, si multe drumuri merg in spate, iar eu inca nu mi-am gasit bocanci potriviti cu care pot pleca la inaintare, inca caut pe raftul plin de praf cartea care sa imi raspunda la tot ce am in cap.
In fiecare zi o iau de la capat, iar la sfarsitul zilei cand iarasi am pierdut la ruleta asta nenorocita imi spun insumi: “sa fi fost doar o alta zi ratata?!”

Absenta mea de aici ar insemna prezenta mea in alte locuri sub alte chipuri neintelese, multe vise, putini ani, multi golani si niste bani!