Frig de crapa pietrele, multime absenta si cosurile caselor fumau in tacere… era iarna.
De cativa ani nu a mai nins in seara de Ajun, in dimineata de Craciun, totul e la fel, nimic nu e invaluit in alb si in afara faptului ca gerul iti crapa si ultimele cuvinte de pe buze, nu iti dai seama ca e sarbatoare.

Spre seara pleaca pe afara, la el in casa nu are stare, el nu are brad, e iarasi singur si nu se bucura, din contra e trist ca nu mai e la fel, pe vremea cand era mai mic, cand ai lui parinti ocrotitori, ii impodobeau un brad in casa, ii aduceau un cozonac la masa si vin fiert primea de fiecare data dupa ce venea de afara, si astfel se incalzea, fiindca de multe ori nu se mai satura de bataile in zapada, dar anul asta zapada nu-i, nici fostul an nu a venit.

Totusi exista case luminate, dar casa sa e tot tacuta, ajunge la case domnesti, e multa galagie acolo, sunt adunate neamurile gramada, si el e afara cu singuratatea, iar inauntru sunt straini care fata de el mai au un motiv de veselie, asa ca pleaca mai departe, cauta spirit de Craciun, il cauta pe insusi Mos Craciun sa-i zica ce isi doreste. Merge, merge, ce sa faca?! pret de o ora tot mersese, il cauta pe mos Ajun, var primar cu mos Craciun; uita colo in varf de strada, la bodega stau gramada, adunati pe la usite, colindatori in miez de noapte pusi pe colindat si fapte, intra in bodega si-l zareste mos Ajun, acesta il cheama langa el spunand cu glas tremurator: “Baiete, asculta aici la mine, Mos Craciun n-o sa mai vina, eu is beat de batranete, el s-a saturat vazand ca lumea nu-l mai iubeste. Nu ai vazut tu doara’ ca lumea nu mai crede in el?” baiatul trist ca altadata, acum dinou mai trist de veste lua paharul si spusese: “Mosule, nebunule, singur sunt si nu sunt sfant! imi beau iubirea in fiecare dimineata din pahare de gheata, iar acum ca vin la tine, imi sorbi si picatura ce-mi ramane in pahar.” , atat ia fost, nu a mai stat, a si plecat, vroia sa ajunga la o fetita, sa-i aduca un cadou, sa-i spuna ca Mos Craciun e un erou.

Continua sa mearga, si trece pe langa case, mai bogate, mai sarace, mai pline de false ganduri impaiate, a inceput sa se roage in gand, sa il auda vreun sfant: “De va ninge astazi, maine, eu voi mai bun poimaine, de mosul va veni dinou, il voi proclama erou, brad frumos voi impodobi, sa aduc pe buzele tuturor zambetele de copii.” ajunge la fetita si o cheama la portita: “Am venit sa iti aduc cadoul, mosul mi l-a dat doar pentru tine” fetita se inrosi la fata, saruta copilul si o tuli in casa, baiatul se incalzi la suflet si schita pe fata un zambet.

Mos Craciun il vazuse, fugise in piata sa-i ia un brad, si il pitise in mica sa camara, acasa, baiatul visa pe drum spre casa, iar deodata il lovise un lucru umed ce se asezase pe al sau nas, ridicase incet privirea catre cerul instelat, si vazuse indata cum fulgii vin pe el gramada, apoape ca nu-i venea sa creada. Intrase in casa si ce sa vezi, brad frumos impodobit, cozonac maret pe masa, aburi de la vinul fiert, doi parinti mai fericiti si un cadou mare sub brad.

Merge sa deschida ca sa vada, ce-i acolo, de la cine, el deschise, si gasise o scrisoare mititica pe care indata o citise:
“Ti-am adus un brad in casa, cozonac si vin cald, fiert, ti-am adus iar fericirea de Craciun, vezi de poimaine fi mai bun, ai vrut zapada, iata ninge, ai vrut sa crezi si s-a-mplinit, acum ai grija de fetita, iubeste-o iar ca la-nceput si ramai mereu cu ai tai. De acum-nainte, Craciunul iar va fi Craciun. Casa plina de lumina iti ureaza Mos Craciun.”

Bucuros peste masura, ii sarutase pe ai sai, se asezase langa soba si-ncepuse a canta colinde vechi, colinde noi, iar el promise sa ramana, in gandul cel mai curat din voi…
Era o iarna.