Loading ...

Sunt idealist?!

Iar acum imi pun intrebarea retorica: Sunt eu IDEALIST?
De cand ma stiu, am vrut sa vad lucrurile altfel, vroiam sa cred ca se poate reveni la trairile de altadata, ca totusi inca se mai poate crea o lume in care sa nu conduca banul!( si inca mai cred aceste lucruri).
Cred in iubire si in sentimente curate, nu “zbor” din creanga in creanga dupa pasarele, raman statornic la aceiasi crenguta cu riscul de a se rupe sub propria-mi greutate.

Cum sunt acum?! stiu doar ca iubesc lucrul care nu e al meu, si il ador in tacere.
Socializez mai greu, nu ma arunc in grupuri de oamenii “cool”, din simplul fapt ca nu suntem pe aceiasi unda, nu gasesc subiecte comune, iar omul langa mine se plictiseste pentru ca nu rad la orice gluma, gandesc prea mult, ma las purtat de val din ce in ce mai rar.

Mai nou, imi spun persoanele in fata: “ce’s cu greturile aste pe tine?”, si totusi nu sunt la fel cu toti, putini oameni sunt pusi deoparte pentru mine, dar pentru acei oameni de la mine numai bine.
De ce sa fiu placut de totii? Atunci cu cine ma mai cert?

Invat ce inseamna sa am rabdare cu fiecare zi ce trece, iar faptul ca barba e din ce in ce mai aspra e o dovada in plus ca timpul asta nu sta locului si trece tot mai repede peste mine lasandu-si amprenta!
Urasc omul prost, “copii de bani gata”, tarfele patriei, aici referindu-ma la orice persoana de sex feminin, care se transforma intr-un monstru al societatii din pricina faptului ca nu ramane femeie pana la capat si necinsteste aceasta indatorire, omul care m-ar linge pana la ultima picatura ca sa imi intre sub piele, omul fara personalitate, omul care nu stie sa taca din gura atunci cand e momentul potrivit, omul care se lauda cu bunul care nu e “castigat” pe meritul sau, persoana care vede in mine asemuirea vreunui alt portret, pentru ca vreau sa inteleaga totii odata pentru totdeauna: sunt unic, nu ma comparati, nu va legati de mine, lasati-mi nebunia in pace, lasati-ma in sant, decat sa imi dati o mana de ajutor si apoi sa ma intrebati: cum am ajuns acolo?!

Aveti bani? bravo voua, construiti-va palate, mai inalte decat casele noastre, investiti in materiale pe care timpul le strica, dar lasati-mi coltul meu de lume, in care eu platesc cu sentimente si iubesc ceea ce imi place, nu ma loviti!

Sunt bogat? DA, sunt, am atatea ganduri si sentimente incat v-as cumpara pe totii, dar nu le folosesc ca moneda de schimb, le tin doar pentru mine!
Daca aceasta iubire o sa ma duca la groapa, atunci sa ma duca fiindca iubirea canta, sa mor din prea multa simtire, decat sa mor fara sa simt nimic! nu vreau sicriu de clasa I, vreau 4 scanduri, 10 cuie, si 2 m in pamant, macar acolo sa nu va mai aud gurile voastre, macar acolo sa nu mai vad diavoli din voi.
Sunt idealist?

Prefer sa stau intr-un apartament mizer si sa am vedere la ghena, decat sa am palatul cel mai inalt si sa vad visul ireal al lumii prefacute.
Imi cumpar asa de rar o haina noua, tocmai pentru ca lucrurile noi imi dau fiori si nu ma simt bine in ele, nu vreau sa fiu in pas cu moda, pentru ca nici moda nu e in pas cu mine si asta ma enerveaza cel mai mult, nu am prea mult par in cap, dar asta care il am e al meu si ii “naturel”.

Si imi mai spui: “Te atasezi ca prostul!”
Asta este, macar ma atasez, fata de voi o lume d
e insensibili si stresati material, sa aruncati diamantele in noroi ca sa le pot ridica eu pe cele mai inalte piedestale…
De cate ori ma trantesti la pamant nu o sa iti intorc lovitura inapoi, doar o sa iti multumesc, pentru ca de fiecare data cand cad la pamant, ma ridic tot mai sus

Imi pierd ideea, iar tu imi spui ca ai lacatul si cheia, pastreaza-le pentru tine, eu vreau sa le gasesc pe alea ale mele, perechea ta de chei nu imi deschide usile la care bat eu.
Iubesc, iubesc, iubesc…
Asta mie indeletnicirea si soarta mea, poate sa fi fost scrisa undeva, dar eu nu cred, eu mi-o scris singur, inima mea imi dicteaza neincetat.

NU traiesc pentru bani, daca ar fi fost sa traiesc pentru ei, ma grabeam mai tare sa merg la groapa deoarece nu ma asortez deloc cu banii, traiesc pentru ideea perfecta, iubirea sincera si idealul cel mai strasnic, iar daca toate astea sunt atasate unui idealist, atunci sunt un idealist!
Pazeste-te de ziua in care ma vezi chiar fata in fata si iti voi da lectii despre viata, aceste ganduri imi raman scrise, peste ani de alti vreau sa fie zise…

Cabral asteapta anii ca sa treaca, vei vedea aceiasi parere in cazul de fata! Atata timp cat vei continua in acest fel imi vei da de gandit, intotdeauna am apreciat omul sincer, omul deschis, omul care scrie pe blog, desi au aparut si alte personalitatii publice in peisaj, cel putin tu esti unul care nu are nevoie de cineva care sa ii scrie pe blog, cel putin tu scrii lucrurile exact asa cum sunt ele, iti urez bafta in continuare!

Eu cuvintele de mai sus nu le retrag, ce ramane scris, ramane scris.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *