Sunt multe lucruri despre care nu stim si pe care daca le-am descoperi am fi mai impliniti, mai completi. Noi, tot ce putem face, este sa cercetam… incontinuu.
Într-o iarnă, ţin minte că eram clasa a 7-a , stăteam odata pe balcon si mă uitam la cişmeau din faţa blocului, cum se formaseră bucaţi mari de gheaţă pe langa ea, pentru ca era foarte frig; şi deodată, printre bucati, încep să văd ceva …ca o pată mică de culoare neagră. Care parcă încerca să le escaladeze cumva. M-am uitat mai bine, şi mi-am dat seama ca era un căţel. Numai că era foarte mic, cam cât un pumn jumatate cel mult.
La început am crezut ca era căţeaua, maică-sa pe aproape, sau vreun om. Că altfel, n-avea cum să ajungă acolo singur. Dar nu venea nimeni, era pustiu. Eu aş fi vrut să-l iau în casă, dar mama nu mă lăsa cu animale. Şi după ce am stat vreo cinci minute în care mă gândeam şi nu ştiam ce să fac, văd că vine la el o vecină cu copilul ei. Ala micu îl ia, îl duce pe scările blocului care si alea erau inzăpezite, se mai joacă cu el inca vreo alte cinci minute, si după aia il lasă acolo si pleacă amândoi, şi el si maică-sa. Şi când am vazut, am zis: “trebuie să-l iau că altfel moare”. Şi chiar asta i-am scris mamei într-un bilet pentru când venea de la serviciu:”mămicuţă, vezi că am luat un căţel din faţa blocului, care era singur. Te rog să nu-l dai afară pentru că este iarna şi până mâine ar muri sigur, şi l-ai avea pe conştiinţă”.
Mama nu l-a dat afară. A stat la noi până primăvara, când la sfarşitul ei l-am dus la ţară. Îl cheamă Remi. De fapt, mama chiar se îndrăgostise de el, numai că n-a vrut tata să-l păstrăm.
.:)
Mai ales cu putin kechup.
Imi place si mai mult sa fac misto de copii. Sa le arat pula si sa-i mint ca e omu padurii. Odata un copil s-a duc acasa la ma-sa plangand, si i-a zis ca l-a vazut pe omu padurii la un cersetor in pantaloni. Eram imbracat putin zdrentaros in ziua aia.
Si ma-sa i-a zis ca n-are cum, pt ca omu padurii traieste la tati in pantaloni! Si sa nu-i fie frica ca ar putea sa scape de acolo, pt ca atunci cand vrea sa plece de la tati din pantaloni, tati vine repede la mami, iar mami il saruta de culcare de multe, de multe ori, pana adoarme si intra la loc.
Undeva candva
Dar nu aici
Din pamant ochii ai sa-i ridici
Undeva candva
Dar nu acum
Ai sa fii mai bun, vei avea un drum
Stai in tine
Si-ti doresti sa intalnesti
Pe cineva cineva in care poti sa crezi
Fara sa te vinzi, fara sa te pierzi
Undeva candva
Lumea se-ntampla
Dar nu stiai ca era a ta
Undeva candva
Ai uitat sa simti, ai stiut sa minti, si nu-i asa?
Stai in tine
Si iti doresti sa intalnesti
Pe cineva candva in care poti sa crezi
Fara sa te vinzi, fara sa te pierzi..
Da frate, deci ma uitasem si io mai demult la Maruta pe tvr2, si mi-a placut si mie ce am vazut acolo la un moment dat; un pic mai mult. El cu Moga chemase oameni in emisiune, luati asa, inregistrati intr-o cabina la metrou sau undeva.
Tare frate! Si veneau acolo in o zi pe saptamana, joia. Formatii necunoscute, fete, baieti, si cantau ca lumea si altfel decat cu ce ne ingroapa astia la tv si radio.
Am zis un bravo, in gandu` si in sinea mea, lu` Maruta si lu` Moga pt faza asta. Ca au avut coaie si imaginatie sa iasa din tipare si retete. Ca am vazut si auzit si io lucruri, originale si pe bune.
Da.. da a avut succes coaie, emisiunea si faza. Si daca a avut, au trebuit ei s-o faca la nivel mai mare, normal.
Au mutat faza pe tvr1, si i-au pus numele “Faimosii”. Stiam de ea pana acuma, da pana azi nu vazusem decat niste secvente care nu erau reprezentative. Pentru ca azi i-am vazut pe Moga si pe Maruta in fata la un public. Care publicu era in picioare si inghesuit, ca sa para mai aprinsa atmosfera si de interes, si care public, “uiuiaa” intr-una. Continue reading ‘De “Faimosii”..’
Era un nene in varsta, cu paru alb si cu barba mare, mi se pare pictor. Care povestea ca el, pana la 15 a fugit de multe ori de acasa, si odata cu circul. Iar acolo era un numar cu “fata pasare”. O fata care se nascuse fara maini normale, in loc de care avea niste membre asemanatoare unor bete. Tatal ei o aducea si o punea intinsa pe o masa, si taia servetele albe in forma de aripi, pe care le lasa sa cada pe langa ea. Se termina numarul, si taica-su se ducea cu banii luati de la oameni, sa bea cate ceva. Nenea pictorul atunci venea, se punea cu spatele langa masa, si ea i se urca in spate, tindu-se de gatul lui cu “betele” acelea. De acolo, o ducea unde statea ea. Intr-un vagon, impartit in doua jumatati, din care ea statea intr-una. Dupa care, el mai pleca, pe malu Oltului, ca sa mai fumeze.
Cand se intorcea, ea il intreba rautaciuoasa si il strunea:”Unde ai fost? Ce ai facut?”. Iar el ii spunea ca fost pe malu oltului, a fumat, s-a mai gandit. “Dar cum e acolo? Cum arata?”, il inteba ea.
Deci, a spus nenea pictoru, ea nu stia “cum e”; nu stia decat jumatatea de vagon in care statea si masa aceea.
Si atunci, ne intreaba el in continuare, care mai sunt dramele noastre?
"Nici nu-ti trece prin cap sa crezi in tine.Ai nevoie de-o carje. Ai mai multe carje decat picioare... Mereu cersesti cate o clipa de tandrete sau o noapte de amor, sau o slujba bunicica, sau o calatorie la Paris, sau o pretuire unanima, sau o pasiune." - Teodor Mazilu
it`s okay
Recent Comments