Published March 22nd, 2009
in POIEZIE.IO.
“Poti spune ca e ca un tip de politician:
Se bate in piept tare ca o face,
Ca lucreaza pentru tine.
E impunator si cu fiecare ocazie
Te plaseaza pe tine cel mai sus,
Ca fiind scopul, sus de tot,
Cand de fapt…
Nu vrea decat sa creasca el.
Iar pentru asta,
Ti-ar zice orice.
Ti-ar promite orice..
N-ar trebui sa faci nici nimic altceva
Tu, numai daca i-ai da lui puterea..
Atunci, ar face el…tot pentru tine!
Ti-ar spune si ca doar el este salvarea
Ca doar e clar ca toti ceilalti sunt impotriva ta
Ai nevoie sa fie el mare ca tu sa fii puternic.
..Ca el sa te conduca cum trebuie,
Si cum numai el stie.
Ca ai nevoie…
Sa i te supui.”
Published October 10th, 2008
in POIEZIE.IO and prostie multa.
Mancati-va oamenilor!
au spus ego-urile nerabdatoare..
Si fiecare i-a mancat pe altii,
cu scopul de a manca,
cat mai multi..
Iar astfel, sa nu fie el insusi
..mancat.
Insa cu cat se mancau mai mult,
cu atat ajungeau, unul la altul,
mai repede..
Published October 6th, 2008
in POIEZIE.IO and de bine..oarecum.
si-o sa vina o zi..
cand lumea,
o sa minta cu putin,
mai putin.
..constant, in mod “pragmatic”.
si nu o sa mai fie
meschina..
doar cu un pic.
si naiva mai cu putin de tot.
cat despre “caciula”,
o sa si-o fure cu numai putin,
mai putin,
singura.
si-n ziua aceea o sa fie cu mult
cu mult mai bine
..ei, insesi!
Published March 4th, 2008
in POIEZIE.IO and stand de caterinca.
Stau noaptea.
Stau si ziua..
Dorm dimineata.
Si dupa masa putin.
Sunt omul 2000..
Da-mi trece intr-un timp,
Asa e mereu.
Mie mi-e frica de omul 2010,
Omniprezent dar total absent.
Este pustiul de cls a 4-a.
Da` se echilibreaza situatia,
Are un coleg care face Polo.
.:)
Published February 19th, 2008
in POIEZIE.IO.
In momentele cand stai
Iti vine parca sa te predai
Parca nefolositor, neimportant
Aproape ca un mutant
Crezi ca esti singurul si singur
Normal daca doar pe tine te vezi
Cand in fond nu vrei sa crezi
Ca altii o ard la fel si ei sumbru
Continue reading ‘In momentele cand stai’
Published July 22nd, 2007
in POIEZIE.IO.
.
Cand se gaseste la neinspiratie
Toata lumea da cate-o lamentatie.
Mai bine n-ar spune nimic,
Sau, ca ce va fi mare, acum e mic.
.
Vreau sa fie totu bine de la sine
In schimb e doar o gramada de nedumerire
Vreau sa fac ceva dar nu pot de situatie
Care tine oamenii in jos cu obstinatie
Nu pot nici sa o mai duca in aceleasi metode
Care au un fel de a merge doar anumite perioade
Pana cand situatia existenta se nfunda
Iar alta si mai adanca sta la panda
Si pac te-a apucat
Din partile care nu depind numai de tine
Totusi esti dezinhibat
Si-ti spui ca o sa faci asa incat vor tine
Esti dezarmat
Pentru ca lupti in retragere de multe mile
Devii deprimat
Poate n-ai profitat de vreo sansa de iesire
Ajungi sa te gandesti ca renuntarea e solutia
De fapt care cacat este pana la urma chestia?
Adica ce rost are si are ceva vreun rost?
Doar te uiti in jur si vezi ca totu-i pe dos
Si sa-l faci bine oricum nu tine
Ca l-ai face daca-r numai depinde de tine
Insa culmea: chiar asa e, totu e-ntr-o alegere
De a nu renunta si de a schimba ce e constrangere
Egoism, înfumurare!
Superficialism, infatuare!
Şi ipocrizie.
Ce să mai… Într-un cuvânt - Prostie.
Că si io sunt prost stiu,
Dar nu sunt mereu..
Îmi dau seama când am fost,
Şi asta mă face doar pe jumătate, prost.
Ps: RESPECT
Pentru că si de ăsta
Ducem lipsă.
Toată lumea îl vrea,
Însă numai pentru propria fiinţă.
Aceasta lume
De la zidire
Sau de cand cine stie
Expira fatarnicie
Unde cei ce in nume de moralitate
Injunghie in spate
Impartind chinuri si pedepse in portii
Si au luat ei expresia dumnezeitatii
Stau ascunsi dupa lucruri bune
De unde fac crime si rele
Cu fiecare miscare
Imprastiind lasitate si durere
Ajungi sa crezi
Ca asta e conditia omului
De falsitate in care calca pe cadavre
In nume de moralitate
De câte ori îmi trebuie ceva,
De câte ori am nevoie de ceva,
Şi n-am,
Adică de câte ori îmi lipseşte ceva
Devin puţin de napalm.
Postându-mă ca oarece victimă.
Să nu mai vorbim de data
În care sunt luat cu lopata
Şi rămân singurul care are o anumita nevoie nesatisfacută,
Dintre persoanele din aria mea cunoscută.
Iar mai devreme sau mai tarziu,
În anumite momente când îmi dau socoteală,
Ajung să mă simt ca o trufă şi pustiu
Când mă gândesc şi realizez că aria mea este zecimală.
Problemele lor pentru mine fiind unele individuale
Fără să mă chinuie.
Sunt meschin, cum nu ma uit la alţii doboraţi atat de timpuriu.
Dar care nu capitulează şi continuă şi marşează.
Iar câteodată îl mai intreabă şi pe unul ca mine
Dacă nu cumva am nevoie de ceva,
Cu ce el sau ea, mă poate ajuta.
Atunci parcă împrumut puţin din acea înţelepciune,
Şi din puterea de a te sacrifica
Pentru a face bine altuia.
Aceste întâmplări şi persoane au puterea să te inspire.
Numai pentru ca mai târziu,
Egoul tău să le expire
Pentru a face nevoile tale prime.
Recent Comments