Mie nu-mi place sa fiu indragostit! 
Pai de ce sa-mi placa? Sa-mi placa cand ma simt, ca si cum as fi lovit cu barosu in cap? Sa-mi placa sa simt un gol imens in stomac, 24 din 24? Ce e atat de frumos sa te simti ca si cum ai fi calcat de tractor si aruncat pe marginea drumului, ca o potaie lovita?

Nu inteleg! Ce e asa de ca lumea, sa ai impulsul sa faci bungee jumping fara coarda, de fiecare data cand nu te intelegi perfect cu “iubi”!? De ce sa-mi placa sa ajung o pata rosie pe asfalt, doar ca “iubi” i-a zis “buna” la alt mascul, pe un ton suspect?

Nu frate, mie nu-mi place sa simt nevoia sa ma arunc sub senilele unui tanc, doar pt ca “iubi”, a intarziat o ora de la serviciu din cauza c-a retinut-o si a stat cu sefu` la birou.

Ce sa-ti placa frate la a fi indragostit?
Sa fii si sa arati ca un drogat, pe care nu-l mai intereseaza altceva decat sa-si primeasca doza zilnica de la dealer si care ar face orice pt asta? Dealerul fiind, in cazu de fata, „iubi„! Pt ca “iubi”, intotdeauna se comporta, exact ca un dealer de droguri.

La inceput, prima data, iti face ochi dulci si iti spune: “Uite ce-ti dau ..si pe degeaba, doar asa ca-mi place de tine”. Numai ca dupa aia, imediat incepe sa-ti placa prea tare ce-ti da, si sa-ti doresti in fiecare zi. Si dupa cateva zile, pac! Surpriza: nu mai sunt gratis dozele. Inceep sa apara conditii, sa fie nevoie sa dai ceva la schimb pt ele. Din ce in ce mai mult, proportional cu nevoia ta de ele.

Trebuie sa dai la schimb serile si iesirile tale cu prietenii… asta daca vrei dozele. Trebuie sa faci comisioane pt dealear, ca sa nu se supere si sa ti le dea in continuare . Primesti sau iti iei o cartela de telefon separata, cu multe minute, ca sa poata sa dea oricand de tine dealeru, si sa stie ce faci in fiecare moment. Iti da si un nume de cod, ca sa-si “protejeze” clientu(adica tu), si sa poata sa-l exploateze in continuare. Ajungi sa te cheme mumu, pisi, puiu, motanel.

Si daca ajungi sa te cheme motanel.. cand ajungi sa te cheme motanel, atunci stii ca s-a terminat cu smecheria. Ori face ceva pe loc, ori ramai “motanel” pana la pensie: purtator de zgarda cu pager si care stie cu ochii inchisi, drumul pana la piata, si la farmacie dupa tampoane.
Singura ta sansa, este sa renunti la doza ta zilnica de drog de la “iubi”, si sa te dai pe metadona. Adica.. sa mergi la tarfe!