Primele 10 minute, de acomodare cu viata studenteasca de camin.. din `87.

Nu-i asa interesant, zic, ce cacat e si cu filmu asta care arata ca un scurt metraj cu ipostaze „reale” de viata de camin? Dupa 5 minute insa, incepe sa devina putin interesant. Dupa toate cele 10 minute deja te prinde dintr-o data parca povestea, dar fara sa-ti dai seama; treci pragul intr-un mod natural, dus de toate „conventiile” si descrierea decorului , atat de spatiu cat si al relatiilor dintre oameni, inoculate pe parcursul introducerii.

Te capteaza total si fara eforuri ale vreunei parti, scena de dialog cu replici rapide de la intalnirea ei cu el; prin naturalete, pertinenta. Dupa care este un lung sir de situatii, in care se merge pe sugestie de lucruri fara ca sa fie „rostite” fatis; si punerea lor in confruntare, prin evidentierea mereu de noi aspecte, care ar fi putut fi invocate si date pe post de replica filmului. Filmul isi da, pe parcurs ce se deruleaza, singur replici; la sfarsit neputandu-te sa te gandesti, decat ca tocmai ai vazut un film complet.

E un film care nu se fereste de nicio prejudecata, si scapa fara nicio „zgarietura” la fiecare moment cand face acest lucru. Pune teme in discutie, risca, aduce variante diferite de opinie si idei, dupa care lasa totul iar la judecata fiecaruia. Exploateza intr-un mod extraordinar de autentic frica si disperarea umana, cat si conditia umana, care este.. cum fieacare isi hotareste.

„Cretina” mie mi se pare ca a facut cel mai tare rol, cu toata ca si cei doi care fac sex de „nevoie” mi s-au parut nemaipomeniti.