Numele meu este Nimeni

Dead Man, 1995, SUA

Numele meu este Exeibece…”Cel Care Vorbeşte Tare Dar Nu Spune Nimic”. Insă prefer să mi se spună Nimeni.

Sângele meu este amestecat. Mama a fost Ungampe Pakane. Tata este Abso Luka. Aceastã amestecare nu era respectată.

Ca bãieţel, deseori eram lăsat singur. Aşa că am petrecut multe luni luând urma oamenilor-cerbi.. Sã demonstrez cã în curând voi deveni un vânãtor bun.

Într-o zi, in cele din urmă, rudelor mele cerbi li s-a fãcut milã de mine…Si un cerb tânar şi-a dãruit viaţa mie. Doar cu cuţitul meu i-am luat-o. Când mã pregãteam sã tai carnea, oamenii albi au venit asupra mea. Erau soldaţi englezi. Am ripostat cu cuţitul, dar m-au lovit în cap cu puştile.Totul s-a întunecat. Spiritul meu părea că mă părăseşte.

Apoi am fost dus spre est, într-o cuşcă. Am fost La Toronto, apoi la Philadelphia, şi apoi la New York. Şi de fiecare data cand soseam în alt oraş, cumva oamenii albi işi mutaseră toţi semenii lor acolo inaintea mea. Fiecare nou oraş continea aceeasi oameni albi ca ultimul. Şi nu intelegeam cum un intreg oraş de oameni poate fi mutat atât de repede.

În cele din urmă am fost dus cu vaporul, peste intinsa mare, spre Anglia. Şi am fost trecut prin faţa lor ca la parada, ca un animal capturat…un exponat. Atunci am început sã-i imit. Sperând ca poate o sa-şi piardă interesul pentru acest mic sãlbatic. Dar interesul lor doar a crescut. Aşa că m-au dat la şcolile omului alb. Acolo am descoperit, într-o carte, cuvintele pe care William Blake le-a scris. Erau cuvinte puternice şi care îmi vorbeau. Am fãcut planuri atente şi in cele din urmă am evadat.

Încă o dată, am trecut marele ocean. Am văzut multe lucruri triste când am făcut cale-ntoarsă la pământurile acum pustiite de foc, ale alor mei. Odată ce şi-au dat seama cine eram eu, povestea aventurilor mele i-a înfuriat. M-au numit mincinos. Exeibece – “Cel Care Vorbeşte Tare Dar Nu Spune Nimic”. M-au ridiculizat. Propriul meu neam. Şi am fost lăsat să cutreier pământul de unul singur…

Sunt Nimeni!